Impresii de pe unde am fost

Ziua buna,

Acum vreo 2 ore am ajuns la Cluj, din nou, dupa o minivacanta prin tara, vre0 2 zile la Vatra Dornei si vreo 4 in sudul tarii, la bunici.

Sa zicem ca plec de la Cluj spre Vatra Dornei, acolo, de dimineata imi trantesc curul in masina si zbor cu ea vreo 600 km sa vad… noroi si ploaie, in sudul tarii. A, si tarani pietoni, unii cu masini. Nu am mai vazut nicaieri in tara pietoni asa de necivilizati cu participantii la traficul rutier, si soferi, deci nu conducatori auto, care habar nu aveau sa conduca un vehicul cu 4 roti, aici includ si carutele

Mi-am readus aminte cu drag de copilaria petrecuta la bunici, si am incercat sa maschez prostia omeneasca cu efectul de sera si criza economica… a mers.

Plecarea de acolo mi-a fost amanata cu cateva ore, din cauza unei amenzi, pe care am primit-o seara, iar eu dimineata trebuia sa plec, si intai a trebuit sa trec pe la primarie sa platesc amenda iar apoi la politie sa predau chitanta.

Faza amuzanta e ca politistul, prima oara a vrut sa imi ia permisul. Vede ca am numere de Suceava iar pe buletin aveam viza de flotant pe Cluj, si ma intreaba “De ce?” eu ii spun ca am o afacere cu imobiliare, apoi imi spune “Ooo, este departe Suceava si Clujul, cu ce treaba ai venit aici si cand pleci?” la intrebarea asta m-am simtit un fel de Bin Laden, in fine, eu ii spun ca am venit la niste rude, dar nu stiu sa ii spun adresa exacta, si vreau sa cumpar niste apartamente, ca doar am afacere cu imobiliare, si urmeaza sa plec a doua zi de dimineata la ora 7, iar el imi spune sa plec pe la 8, ca trebuie intai sa vin sa platesc amenda si apoi pot pleca. Da, intre timp s-a razgandit nenea politai, si nu mi-a mai luat permisul, mi-a dat 360 lei amenda, nu mai conteaza.

A, era sa uit, de cateva zile sunt fericitul posesor al unui Trabant 601S din 1989, deci sa zicem ca am masina “jermana”, nu am putut sa vin cu ea, trebuie intai sa trec de ITP si nu am mai avut timp s-o repar. Ramane ca pana la vara sa strang ceva banuti si sa-i mai fac ceva pe la ea, tin sa precizez ca porneste la prima cheie, asta doar daca nu i se uda bujiile, atunci porneste la a doua :d

Cand am ajuns acasa in Vatra Dornei, a urmat o seara cu bere, a doua a fost cu vodca, cu niste baieti de competitie

Cam atat, daca imi mai aduc aminte ceva… se va completa,

Sanatate sa aiba baiatu’ lu’ tata.

Numai bine

Drept urmareee…

Pfff, sa speram ca va trece repede si mahmureala.

Ce sa mai zic, aseara m-am/ne-am distrat de minune, exceptie face vecinul de sub mine, pe care vreau sa-l intalnesc personal sa ii cer scuze, mii de scuze si sa-i multumesc pentru ca.. nu a chemat politia.

Le multumesc tuturor care m-au sunat, la unii chiar nu ma asteptam sa isi aduca aminte de ziua mea, tin sa ii multumesc Directoarei de la Crucea Rosie Cluj si colegilor de la sediu* pentru farsa, eram gata sa las petrecerea si sa plec respectivul dezastru. Cum unii m-au sunat, altii… nu m-au sunat, chiar nu ma asteptam (si zici ca ti-a placut cadoul de la mare, poarta-i linistita).

Multumes Marius ca m-ai ajutat la curatenie, multumesc Victor pentru scaune si sistemul audio, multumesc Adina pentru poze, va multumesc tuturor ca ati venit, a, si vecinilor Si scuze Rares pentru imnul CFR Cluj

Cam atat pentru azi, urmeaza sa indur mahmureala la scoala putin mai tarziu,

O zi faina

* Articol modificat la cerintele Andreei

Misu spune: La multi ani Cosmin!

Salut, sunt Misu, multi nu ma stiti, ei bine suntem chit, nici eu nu va stiu pe voi. Sunt prietenul imaginar al lui Cosmin, in copilarie parintii lui Cosmin ma preferau pe mine in locul lui, nu stiu de ce.

11.10.’89 Polonia- Anglia 0:0

11.10.’89 Danemarca- Romania 3:0

11.10.’89 Gorbaciov şi Reagan s-au întâlnit în Reykjavík, probabil sa se uite la meci, unul dintre ele

11.10.’89 Apare si Cosmin, probabil dupa meci, putin suparat si cel mai probabil beat, vaitandu-se de ficat

Acum cativa ani, la varsta asta trebuia sa mergi in armata. Se spune ca cine face armata e barbat, dar cine scapa de ea, e… de doua ori barbat

Cosminel draga, sper sa te ti de treaba si sa nu ma faci de ras, macar nu in fata fetelor, mai stii cand aveam eu pusca si cureaua lata… serios acum, nu fute treaba, ai pe cineva pe care nu tre sa dezamagesti!

Cosmin doarme acum, inca nu stie ca i-am facut cu oja unghiile si i-am scos chilotii pe geam, shhhh. Cu toate ca ii suport cacaturile in fiecare zi.

Cum ziceam, sa fii sanatos si sa avansezi cu proiectele pe care le-ai inceput, si eu sunt curios sa vad ce o sa iasa.

Maine seara sa o lasi mai usor cu bauturile spirituale ca nu mai am chef sa iti ascult iar toate cacaturile ca iar ma enervezi.

O viata frumoasa,

semnat Misu

UPDATE Vorbeam aseara cu Misu, vad ca ati facut cunostinta cu el, si m-a intrebat ce vreau de ziua mea, asa ca i-am facut o lista :

- un show lesbi, cu fete ;

- un prezervativ si 5 fete;

- 6 litri de bere, maxim 6;

- un poster cu Chuck Norris;

- un bec de 100 W;

- un poster cu Maria Dragomiroiu si Maria Ciobanu, amandoua bete, calarind un cal;

- inca un poster cu Chuck Norris;

- un joint gras;

- niste detergent lichid pentru vase, din ala cu crema pentru maini;

- niste tus pentru imprimanta;

- un prosop de plaja;

- 2 litri de vin rosu, maxim 6;

- inca 3 fete;

- o telecomanda universala;

- niste scanduri;

- inca un poster cu Chuck Norris;

- o instalatie de brad cu 7 melodii;

- inca 2 fete, brunete;

- si un energizant.

Atat, multumesc frumos

Povestea XO Beer… vai de capu’ meu

Citeam azi o carte, si printre paginile  sale am gasit povestea berii XO, acum nu stiu cati dintre voi au auzit de ea.

Toata povestea e scrisa de Neil French si incepe cam asa:

Pentru ca berea sa aiba succes, s-a gandit French, contextul general trebuia sa fie cat mai potrivnic cu putinta “Daca ne-am fi fixat un obiectiv prea usor de atins, toata lumea ar fi spus da, sigur, oricine ar fi putut sa faca asta. Am aflat din cercetari ca e la moda berea deschisa la culoare, asa ca am hotarat ca berea noastra sa fie neagra. De asemenea, am aflat ca era preferata berea cu concentratie mica de alcool, prin urmare am dat cu banul si am hotarat ca a nostra urma sa aiba 12%. In general, print-ad-urile la bere prezinta fotografii cu fete, am decis ca ale noastre nu vor avea asa ceva. Tot in general, reclamele contin simboluri ale statutului social, noi am renuntat categoric la ele. De regula, in reclamele la bere vezi grupuri de indivizi care se distreaza de minune intr-o carciuma, se bat prieteneste pe umar si toarna bere pe gat, ca si cum oamenii n-ar stii la ce se foloseste berea“

Inainte de a crea reclamele, French a trebuit sa denumeasca produsul si sa realizeze designul ambalajului. “Atunci cand am stabilit numele produsului, cand am spus ca aceasta bere avea sa fie tare si scumpa, am preluat pur si simplu ideea de la coniac, despre care se spune ca este XO.

Am aflat ca denumirea XO nu apartine cuiva anume pentru ca era un grad de clasificare a coniacului, asa ca o puteam folosi si niciun producator de coniac nu ne putea da in judecata. Am mai aflat si ca nu puteam sa inregistrez denumirea pentru bere, dar ca puteam, in schimb, sa inregistrez marca. Ceea ce am si facut, in numele meu personal“

French a proiectat logotipul XO in asa fel incat sa poata fi citit si in picioare, si pe orizontala.

“Am facut asta cu un scop anume. Clientii pentru care am lucrat in categoria berii sunt unii dintre cei mai ostili oameni cu care as fi putut intra in contact vreodata. De regula, ei uita ca a consuma bere este o activitate menita sa te binedispuna. Toti o trateaza cu cea mai mare seriozitate si respecta regulile intocmai. Si atunci mi-a venit urmotoarae idee: daca berea pe care o vinzi este atat de tare incat te face sa cazi din picioare, inseamna ca sticla ar fi cazut de mult.

Daca te uiti bine, observi ca nu are capac si cand o vezi asa, cum varsa ultimele picaturi, pare putin deprimata. Este o sticla cu darul betiei si o bere cate te imbata. Mi s-a parut ca sticla asezata in aceasta pozitie ar fi parte importanta a mesajului. Mesajul este ca te imbata foarte, foarte tare.“

Campania a fost o celebrare a betiei. Singaporezii isi deschideau ziarele de dimineata si se holbau neincrezatori la ravagiile pe care le facea alcoolul. Betivi prabusiti, podele patate de sange, un barbat care, pregatindu-se sa bea XO, isi leagase o perna de ceafa. Intr-una din reclame, podeaua unui bar era marcata cu creta de catre un procuror pentru a identifica unde cazusera  corpurile neinsufletite.

O alta serie de reclame a fost alcatuita din fraze simple, enigmatice, scrise cu caractere Munich Beerhall Bold. Aceste reclame au devenit atat de populare, incat oamenii le puteau recita cuvant cu cuvant.

“Lucrurile luasera o turnura putin cam violenta. Oamenii spuneau << Da-mi si mie niste bere din aia XO>>, iar barmanul raspundea << Nu avem>>. Imediat i se spunea ca este un idiot ordinar. << Sigur ca aveti. Am vazut eu in reclama!>>. Era chiar nostim” spune French.

Situatia nu era la fel de amuzanta si pentru marii producatori de bere, care incercau sa dea de urma celui mai nou rival al lor. Fireste, ziarele au refuzat sa dezvaluie identitatea celor care publicau reclamele. “Ne-am acoperit bine urmele” marturiseste French.

“Am fondat o companie denumita Xerxes& Osborn care, chipurile, ar fi fost importatorii. Stiam ca se va gasi vreun destept care sa cada in plasa: << Hei, e un imprtator nou, Xerxes& Osborn, XO, cred ca ei sunt!>> Asa ca ne-am rezervat un numar de telefon si am rugat o fata sa raspunda la el. Daca suna cineva dimineata si cerea cu domnul Xerxes sau cu domnul Osborn, fata primise instructiuni clare sa spuna ca au o mahmureala ingrozitoare si ca nu vin la birou in ziua respectiva. Daca suna dupa pranz, fata noastra trebuia sa spun << Imi pare rau, au luat un pranz mai lung si au plecat acasa sa-si faca siesta>> Se parea, asadar, ca firma era condusa de doi alcoolici, care nu erau niciodata la birou, iar asta ii enerve teribil pe ceilalti producatori“.

Campania a atins apogeul in noaptea de 31 martie, atunci cand a fost organizata o petrecere, aparent, pentru lansarea berii. Au fost invitati directorii fabricilor de bere si colegii de la agentiile de publicitate. Cu toate acestea, cand au ajuns la destinatie, nu era nici un strop de XO.  Li s-a spus ca berea fusese retinuta la docuri. In timp ce asteptau, puteau alege dintr-o oferta variata de alte beri

“La miezul noptii, patronul ziarului s-a ridicat si a spus <<Pacaleala de 1 Aprilie!>> . Producatorii de bere au fost extrem de suparati, dar noi dovedisem ceea ce doream sa dovedim: era posibil sa creezi cerere pentru bere facand reclama in ziare.”

Toata aceasta poveste are si un P.S. “Atunci cand producatorii de bere si-au iesit din fire, reprezentantii ziarului au raspuns cu acceasi moneda. Producatorii de bere au spus ca produsul nu exista, prin urmare era usor sa-l promovezi, ceea ce, desigur, era o absurditate. Cei de la ziar au spus ca, in acest caz, o sa se apuce sa fabrice produsul acela nenorocit. Am deschis o microfabrica si am inceput sa producem XO, am mai publicat doua reclame, iar stocul a fost epuizat in trei zile. Reprezentantii ziarului si-au dat seama ca ar fi trebuit sa mai produca o cantitate destul de mare, dar in cazul acesta ar fi trebuit sa imi plateasca mie comisionul de un dolar pe fiecare pahar, lucru care imi convenea de minune, multumesc foarte mult, pentru ca eu eram proprietarul brandului.

Insa ei nu au vrut sa ma platesca, asa ca au dat jos toate afisele cu XO, iar cand au aparut clientii, le-au spus << Ne pare rau, nu mai avem XO, dar avem un alt produs, care este exact la fel>> Aveau dreptate, desigur, era acelasi lucru, aceeasi reteta, aceleasi butoaie, dar oamenii nu-l doreau, iar fabricuta a dat faliment.

Aceasta este puterea brandului.”

Am ramas tampit cand am citit asta, ma gandeam ca nu se poate asa ceva, dar uite, cineva a gasit cum.

Mirific, genial chiar.

Destul de penal… Update

Update Se pare ca nu o sa mai fiu asa emotionat, mai devreme am aflat si eu ca azi nu facem scoala, cica e greva.

Si asta e destul de penal, sa vrei sa mergi la scoala si profesorii sa nu fie deacord cu tine…