Sună cam aiurea, deşi e impropriu zis The Bucket List. Spuneam în postul trecut, şi nu al Paştelui, presupunând că acum e postul Crăciunului, sau dacă nu e, cu siguranţă o sa urmeze, că o să fac o listă cu aşteptările mele în 2010, nu de la Băsescu & Hoţii ci de la mine.

Deşi sunt de părere că multe lucruri nu se vor realiza, că aşa mi se întâmplă mie mai nou, voi încerca totuţi să le am în plan. Din nou vreau să vă fac cunoscută competiţia cruntă în care mă aflu eu cu sor-mea, că atunci când eram prin scoala generala îi luam carnetul şi tot timpul încercam să fiu peste ea la note, inclusiv la medii, şi în ciuda voinţei profesorilor chiar depăşeam şi aşteptările mele, inclusiv notele din carnetul soră-mii.

Eram un elev deştept la vremea aia, vorbesc de perioada de după clasa a 3-a, înainte de ea  îmi era lene să calculez 2+2 şi alte chestii de o simplitate rară, aşa că stăteam întotdeauna pe lângă elevi conştiincioşi, şi copiam de la ei. Nu trebuie să vă fie ciudă, vouă,  ăstora de unde copiam,  că aţi pus bazele unei minţi de-o lene nemaiîntâlnită, ajungeam acasă cu speranţa că Oana îmi va face iar temele, şi aşa luam bătaie de la taică-miu, cadru militar,  care a fost crescut într-un regim militaro-comunist, şi cizelat într-o carieră militară, bunică-miu fiind miliţai la vremea lui. Deci câte a trebuit să suport eu, centura de la Pompieri, M.I.R.A. acum, fiind groasă, iar fundul meu sensibil.

Să începem cu Bucket List-ul :

[cu liniuţă sau puncte?]

- vreau să mă las de fumat, am deja peste un deceniu de când fumez, vreau ca Pall Mall-ul să îmi dea un premiu sau măcar să îmi plătească înmormântarea, deoarece de-a lungul timpului am fost alături de ei, fie vreme bună, fie vreme rea, chiar şi pe timp de criză;

- că unii vor să slăbească, eu vreau să mă îngraş, cu vreo 10, să le fac în ciudă şi să fiu gata pentru o excursie de care încă nu vă spun. E ca şi cum i-aş sfida pe graşi, ei se chinuie să aibă ce am eu, iar eu mă chinui să am ce nu vor ei. Acelaşi lucru merge şi la berea făr’ de alcool, berea prin definiţie conţine alcool, ei mă înşeală, la fel cum eu îl înşel pe Dumnezeu când fac sex cu prezervativ, el fiind gata mereu să trimită o barză;

- să fac excursia aia în munţi, de unul singur, sau poate mai iau pe careva cu mine, sa nu mor de frică noaptea, de vreo 10-20 de zile. Punctul de plecare îl ştiu, vreau să văd unde ajung. Mai multe detalii despre ea nu vă spun, încă.

- să mă angajez, aici nu comentez, ştie toată lumea ce e ăla un loc de muncă, acolo unde mergi şi lucrezi. Instituţiile statului nu se iau în considerare. (aici e destul de greu, dar sperăm că poate poate)

- să termin de reparat Trabantul şi să-l înmatriculez;

- dat fiind numele prea mare al blogului, nu il voi promova, aveam în plan;

- Gheorghita îmi şopteşte că se mută la mine;

- să fiu mai responsabil, spre uimirea voastră;

- să nu am restanţe;

- parcă n-aş mai merge la mare, o să am multă treabă vara asta;

- să fac o campanie de promovare a municiupiului Vatra Dornei, aşa obscură, că nu am bani, doar ceva idei care mi-au venit acum.

Am onoarea să închei lista cu planurile mele malefice prin care am să conduc lumea acum, citiţi degeaba ce scriu acum, deoarece nu o să vă mai zic nimic, nu mai am absolut nicio idee despre ce aş mai putea să vă spun, dar voi fiind insistenşi citiţi în continuare, înseamnă că vă plictisiţi tare, iar eu continui să vă plictisesc, serios, nu mai scriu nimic ce v-ar putea interesa, am incheiat.

Ne mai vorbim

Ca urmare a drepturilor mele pe care Băsescu, Constantinescu şi Iliescu le-au păstrat, am fost la vot. În ciuda experienţei trecute azi a mers foarte lejer. Tot la gara, de acolo de unde pleacă lumea către căsi, am votat, sau mă rog… acum am reuşit să votez şi nu am stat mai mult de 7 minute.

Înapoi în staţia de tramvai, căci încă nu am Trabantul la mine, mă sună sor-mea, Oana, care prin pură coincidenţă o mai cheamă şi Nicoleta, să îmi spună că are o surpriză pentru mine când se întoarce din oraş. Ca să îi arăt că eu sunt mai breaz ca ea, m-am gândit să îi fac şi ei o surpriză, că tot e Sfântul Nicolae, care e un fel de teaser pentru Moş Crăciun, să îi fac un tort. Cu calităţile şi abilităţile mele de cofetar necunoscut, căci nu ma cunoaşte nimeni ca fiind cofetar.

Aseară ea mi-a pus în adidaşi o nuia, în numele lu’ Moş Nicolae, m-am simţit aiurea ca eu să nu îi las nimic, şi i-am pus o pungă de biscuiţi vrac, pe care eu deja o desfăcusem şi mâncasem din ea. Intenţia contează… Nu ştiu ce surpriză o să-mi facă sor-mea, pentru că nu e nici ziua mea, nici nu port numele vreunui sfânt, sau poate că am avut o zi norocoasă de am reuşit să votez, dar pun pariu că surpriza mea e mai… surpriză, că eu i-am făcut tort, şi ea nu ştie încă de tort şi nici nu ştie să facă tort.

Înapoi la magazin, de unde am făcut cumpărăturile pentru tort, căci acasă nu am aşa ceva, dat fiind faptul că nu sunt cofetar, mă sună din nou martorii lu’ Băsescu, am avut presimţirea că ei o să fie, însă Victor, pe lângă presimţirea mea a avut şi o idee celestă, Victor, fiind cioban de la Bistriţa se gândeşte să îmi ţipe la telefon că el a votat cu Geoană, nu cu Băsescu, iar la telefon erau Martorii lu’ Băsescu. Mi-am cerut scuze domnului care era de profesie Martor al lui Băsescu pentru fapta unui cioban de la Bistriţa, şi că acum urmează să merg la vot, cu toate că eu venisem de la vot, cu Victor, care încă nu apare pe la mine să degustăm tortul.

Mi-am propus ca data viitoare să fac o listă cu ce vreau sau mai degrabă cu aşteptările mele asupra mea în anul 2010.

Ne mai vorbim

UPDATE: Ramane sa abuzez de HP-ul sora-mii pana vine al meu

Pai, a trecut ceva vreme. Am fost acasa in Vatra Dornei de 1 decembrie, cred ca era si timpul. Spre casa, cum era de asteptat am stat in picioare in trec, si tot cum era de asteptat trenul a avut intarziere o ora, nu-i de mirare.

Acasa nu am gasit zapada ca in alte dati, insa a fost extrem de frig. Ne incalzeam insa la niste partide te tenis de masa. Si cam atat.

Am fost ieri la Brinel, unul din putinele serviceuri autorizate HP din Cluj. Da, HP-ul meu face figuri cu lecedeul si exista o mare probabilitate sa dau 300-400 de euro pe service, asta in caz ca nu se gaseste o piesa care nu stiu cum se cheama. In niciun caz nu am sa dau atatia euro pe un monitor, cred ca am sa cumpar un televizor si am sa il conectez la laptop.

Mai pe seara am fost la inca o conferinta de-a lui Calin Crainic, organizata de PRime, cu tema “Consumatorul”, pentru prima data am fost foarte mandru de PRime, poate si datorita lui Calin

A trebuit sa supot o mahmureala full time, si nu din aia de juma’ de zi, datorita puiului shanghai cu garnitura de bere si sos magic, servit la Adina, si  inapoi spre casa, cum nu ne mai aflam in starea initiala, nu am mai stiut drumul, mergand juma’ de ora aiurea, si in directia opusa. Noroc de 2 doamne care probabil iesisera de la schimbul 3 si ne-au directionat spre calea cea buna pe mine si pe Alex. Ca intr-un final sa apuc si eu sa ma culc pe la 6 si sa ma trezesc la 12, de dimineata.

Ramane de vazut ce se mai intampla si astept cu sufletul la gura un telefon de la Brinel, sa imi dea vreo veste

Ne mai auzim

Licenţiat în cititul viselor şi expert în cucerirea inimilor doamnelor, Gheorghiţă vă stă la dispoziţie cu întrebări despre sex, dragoste, viata lui personala, va poate decoda visele si telefoanele.

Gheorghiţă a fost crescut de către Vandam San, Sensei Don Juan sub stricta atenţie a lui Ca Sablan Ca.

Pentru orice întrebare, accesaţi Gheorghiţă Cuşeritoru’.

Am promis, ba nu, nu am promis, am zis ca am sa scriu diseara. Scriu, deci e seara. Sau e seara, deci scriu

Ieri am fost de dimineata la vot, am fost dar nu am votat… la prima sectie, deoarece tanti de acolo nu ma gasea pe liste, asta dupa ce am fost prin vreo 4 scoli sa vad unde pot vota. In fine, tanti imi spune ca nu si nu, eu cer sa vorbesc cu presedintele de comisie, acesta imi explica politicos ca nu  se poate vota pe adresa mea deoarece nu am buletin de Cluj, am doar viza de flotant. Il intreb unde pot vota in cazul asta, acesta imi spune locatiile, printre care Gara si un liceu economic care am aflat mai apoi ca nu exista.

Asta e, ma duc la gara, plin de lumea, in mintea mea “ia uite ba, astia pleaca toti azi acasa???” asa ca intru, ma uit la prima coloana imensa din fata mea sa vad incotro se indreapta. Politicos intreb pe cineva din rand pentru ce asteapta aici, acesta imi spune ca sta de o ora si ceva la vot… cum am intrat am si iesit din gara, cautand alta locatie unde pot vota. Dar aman dreptul asta pe diseara, cu speranta ca se va mai elibera la gara.

Se face seara, plec inapoi la gara, intru… ies, caut alta locatie, incurc tramvaiul, ma intorc inapoi, intr-un final il iau pe ala bun, ajung acasa, iau un troleu, ajung la sectia de votare… fumez o tigare,  plec. Si mai plin.

Toate sansele mele de a vota pe cineva erau zero. Telefonul suna, nu cunosteam numarul, raspund. Erau martorii lu’ Basescu si ai lu’ Boc, vroiau sa se asigure ca am fost la vot, si ca votul acesta este unul foarte important pentru tara si pentru Cluj, i-am spus politicos ca azi am fost la vot de 4 ori, dar nu am reusit niciodata.

Asta e, se mai intampla, am sa dorm in fata usii sectiei de votare in turul 2, sa fiu primul care voteaza.

Ne mai auzim

Da, probabil ca diseara am sa scriu. Asta dupa ce imi va trece mahmureala, La Multi Ani Dya, cu toate ca ziua ta e azi si nu ieri

Trec printr-o faza a organismului in care, nu mai simt nevoia de tigari, insa purul obicei format in urma cu 10 ani isi cere drepturile, daca inainte sa ma spal pe dinti seara nu fumez o tigare… pula somn.

Sper sa fac si tema la Studii de conflict, si sa o prezint, si sa iau 1 punct, si sa nu ma mai prezint in examen, si sa nu mai cumpar alea 15 carti din bibliografia obligatorie pentru examen, si sa imi asigur 5-ul.

Diseara o sa scriu despre peripetiile mele care au nascut din spiritul civic, ca orice cetatean respectabil, m-am gandit ca Romania are nevoie de mine, dar cineva m-a sunat mai pe seara si mi-a spus ca are nevoie de mine, si nu era Romania la telefon, intr-adevar, tot o doamna. O sa vedem.

Ne mai vorbim

Cum compania Melfebert Albert e un lant hotelier serios, urmeaza inca o extindere a unui departament din componenta lui, adica inca un ziar al sistemului.

Sa bagam:

Aprovizionare

Extindere

Compania Melfebert Albert şi-a dorit întotdeauna să depăşească exigenţele clienţilor atunci când a venit vorba de aprovizionarea cu mâncare sănătoasă, şi a reuşit. De aceea v-om deschide câte o fermă de struţi, de găini, de mistreţi şi grădini suspendate de legume, iar dacă va fi nevoie v-om face chiar şi ferme de animale exotice, pentru clienţii care preferă animalele exotice în detrimentul celor deja cunoscute din meniul hotelurilor Melfebert Albert, care sunt Aripioare crocante de şarpe, fasole verde cu raniu, ardei umpluţi cu forţa, sărmăluţe umplute cu întuneric şi ciorba de picioare-n burtă.

Această acţiune apare ca răspuns în faţa fermierilor locali cu un spirit antreprenorial sărit de pe axa bunului simţ şi pentru a maximiza profiturile companiei Melfebert Albert.

Lucrările vor începe cu mult înaintea Revelionului deoarece nu mai avem nicio camera liberă în peste cele 87 de hoteluri din întreaga lume, care activează sub numele de

Melfebert Albert, cu speranţa ca ele să fie finalizate până la Revelion.

Angajatul lunii

În această lună, titlul onorific de Angajat al Lunii pleacă la lshmal Ackmead Mohammed Asckptooty de la hotelul din Udaţi-Mânzu, judeţul Buzău.

Ackmead Mohammed se declară foarte mândru de câştigarea titlului de Angajat al Lunii, şi deci premierea acestuia cu Roaba lui Dumnezeu.

Roaba lui Dumnezeu este o coroană onorifică pe care fiecare angajat doreşte să o câştige şi să o poată purta pe cap în ziua lui liberă.

Performanţele lui Ackmead Mohammed au fost unele de invidiat cu nişte rezultate pe măsură. Acesta a reuşit să aprovizioneze hotelul din Udaţi-Mânzu atunci când fermierii locali nu mai aveau absolut niciun bun pe stoc, cu toate că depozitul hotelului era plin cu alimente. Ackmead Mohammed, împreună cu câţiva colegi de muncă au plecat în pauza de masă, uitând uşa depozitului deschisă, timp în care păsările răpitoare au prădat depozitul, luând chiar şi cablurile de la instalaţia electrică.

Mohammed rămâne uimit când se întoarce de la masă şi vede gol depozitul, iar ora mesei pentru clienţii hotelului se apropia.

Aşa că acesta îşi ia roaba din dotare, fără să îşi anunţe superiorii sau măcar colegii şi pleacă… nimeni nu ştie unde.

Norocul lui Mohammed a fost că la masă au venit doar 2 clienţi, aşa că cele 3 borcane de zacuscă au ajuns.

Accident la locul de muncă

Vasilica Cristocea este cunoscută pentru capriciile sale şi pentru slăbiciunea ei la struguri, inclusiv la vin.

În seara din 13 noiembrie aceasta a fost prinsă umblând iar la ciorchini şi la butoaiele de vin de către o colegă de a sa. Colega ei, Genoveva Crîşmaru, este şi ea cunoscută ca fiind o iubitoare a spirtului tras prin pâine. Acestea două după ce golesc patru buroaie de vin şi două lădiţe cu struguri încep să se ia la bătaie. Victorioasă iese Crîşmaru, care se ştie că are palma mai grea şi cunoştinţe într-ale bătăii.

Sunetul cocoşului din curte se aude, acestea realizează că se apropie dimineaţa, inclusiv venirea celorlalţi angajaţi la serviciu, şi se gândesc la o metodă de a umple cu ceva butoaiele golite de vin.

Vasilica Cristocea ştia de obiceiul macaragistului Igor Pleavă de a mai trage câte un şpriţ de vin în timp ce lucra cu macaraua, aşa că se încurajează singură şi încearcă să se suie în macara pentru a umple butoaiele de vin cu vinul lui Igor Pleavă. Genoveva Crîşmaru, crezînd că Vasilica încearcă sa fugă de ea, începe să arunce cu sticle goale după ea şi să îi adreseze cuvinte urâte, Vasilica este lovită în repetate rânduri în cap, până când aceasta ameţeşte din nou şi cade de pe macara, odată ajunsă la pământ, aceasta este lovită în continuare de către colega sa, Crîşmaru, tot cu sticla până oboseşte şi pleacă acasă.

Poliţia cercetează din nou condiţiile în care s-a produs accidentul şi ce a facut-o pe Genoveva Crîşmaru să-şi bată colega de muncă.

Miss Secretară

Concursul de Miss Secretară Melfebert Albert a avut loc in seara de 15 noiembrie, nu cu mult timp după internarea Vasilicăi Cristocea şi arestarea colegei sale Genoveva Crîşmaru.

Câştigătoarea acestei ediţii se numeşte Glicheria Patină, şi lucrează la Melfebert Albert de 54 de ani.

Putem spune că din primele întrebări ale concursului se ştia că Glicheria va câştiga, deoarece la întrebarea „Care ar fi cele 3 lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie?” Glicheria a răspuns „O găleată, roaba şi o lopată”, aceste 3 lucruri sunt simbolul Departamentului de Întreţinere de la Melfebert Albert, şi juria a hotărât să pună capăt concursului deoarece restul concurentelor păreau o pierdere de vreme.

Glicheria Patină a rămas uimită de căştigarea Miss-ului, este prima dată pentru ea când participă, ţinând cont că are 86 de ani, nu şi-ar fi dat nicio şansă să câştige în faţa junicilor din departament, dar totuşi a venit la concurs deoarece era sătula de mofturile bărbatului său de acasă.

Şi aseară a fost prima şedinţă de la PRime, unde a fost rezent şi subsemnatul. Sincer, m-a lăsat extrem de dezamăgit. Toată treaba nu a fost organizată, de fapt nici nu a fost organizare, cred că bunl simţ a dus la o organizare, dacă nu exista şi ăsta s-ar fi ajuns la un dezmăţ total.

Lumea nu ştia ce e ăla brief, şi îl confundau adesea cu pitchul, Preşedintele nu a ştiut să se impună cum trebuie, nu contează că e o domnişoară, lumea a ajuns să spună “Când vine Răzvan Naumovici la PR Tea?”, Răzvan Naumovici???  Cine pula mea mai e şi ăla? Te referi la BOGDAN Naumovici? A, da… niciodată, cu o aşa organizare şi pregătire din partea “membriilor/voluntarilor”, poate îl întreabă careva de ce lucrează la GMP şi de ce nu face el campania la Roşia Montana, sau poate o sa zică Tony Montana, nu ştiu.

Ce mi s-a părut cel mai interesant a fost Proiectul P, care, din ce am înţeles, ar fi promovarea unei agenţii de publicitate pe briful acordat de aceştia. Nimeni nu câştigă nimic (şi mă refer la una dintre părţile organizatoare, nu la voluntari) că nu ajung să se implementeze.

Voi încerca să merg în continuare cu speranţa că se merită, a, încă ceva, ce m-a enervat la culme, a fost “excursia” cu rol de teambuilding la Hunedoara, locaţia a fost aleasă obiectiv de Preşedinte. Ca peste oriunde, au existat şi oameni care nu au vrut/putut să meargă, iar cei care nu puteau trebuiau să spună de ce nu pot. De parcă m-ar fi ajutat ei să pot, şi nu mi se pare deloc normal să întrebi aşa ceva pe cineva pe care nici nu-l cunoşti, “Hai, zi repede de ce nu vii?”

Ne mai vorbim

Aseară a avut loc a nuştiucâta ediţie de Maratonul Publicităţii la ISE, unde nimeni nu a luat-o la fugă, s-a stat şi s-a privit la reclame, multe reclame, organizat de studentii de la secţia de marketing, ASM la o adica.

În deschidere Călin Crainic, Creative Director la Vitrina,  ne vorbeşte despre relaţia dintre nenea Brand şi nenea Consumator, sau mai bine zis tanti Consumator, deoarece nenea Brand şi-o trage cu tanti Consumator ca s-o facă clienta lui. Călin a folosit ca întotdeauna un limbaj care l-ar fi făcut şi pe ultimul prost să înţeleagă ce vrea să zică, cu toate că unii şi-au exprimat indignarea faţă de vocabularul lui şi despre metodele sale de exemplificare… nimeni nu i-a zis asta în faţă.

Au urmat apoi serii de reclame din anii ‘50, ‘60, ‘70,’80,’90 şi anii 2000. Diferenţa dintre decenii se vede clar, şi nu mă refer aici la stilul sau calitatea materialelor, fie ele color sau alb-negru, ci la mesajul transmis de ele.

În anii ‘50-’60 erau la modă mesajele transmise pe ritm de melodie, Cosmote cu Mirela lor cred că asta face, şi mă scoate din sărite!

Organizarea a fost bună, s-a lăsat şi cu un concurs, nu de cultură generală, ci mai mult de noroc, doar îţi scriai numele pe o foaie, îl aruncai într-o cutie şi spunea de 3 ori Tatăl Nostru, cu speranţa că numele tău va fi cel extras, şi câştigai o carte de la nu ştiu ce editură, în engleză.

Mai nou sunt în PRime Cluj, vedem ce o să fie, sper să fie o experienţă bună pentru mine şi să am prilejiul de a îi ajuta şi pe ceilalţi.  Imediat merg la sedinţă să punem ţara la cale.

Ne mai vorbim

Ma intorceam azi de la Facultatea de Drept de la cursul de engleza pe la vreo 14 spre casa. Plec linistit de la cafea, astept calm autobusul, ma sui printre pensionari in el si incep sa ma uit pe geam, cu gandul ca ajung mai repede.

Dupa vreo 2 statii se urca un cersetor, incepe sa imparta biletele cu mesajul probabil deja cunoscut de toata lumea “eu orfan de la 5 ani, nu am casa, nu am masa, ajutati va rog cu 50 bani sau 1 leu” cuvintele nu sunt exact aceleasi, insa mesajul e la fel peste tot, pana si varsta si handicapul e identic, si alte sume nu primesc, doar cele mentionate pe bilet… cred, nu am dat niciodata bani la cersetori, probabil ca nici ei nu m-ar fi ajutat daca rolurile s-ar inversa.

In fine, dupa ce imparte biletelele… se intoarce dupa “recompensa”, NIMENI nu i-a dat nimic, chit ca imi e mila de el, dar mi se pare normal, de ce eu sa ma trezesc la 6-7 dimineata si sa merg la munca si sa platesc taxe sa iti dau tie bani, tu ce faci? Tot 2 maini am si eu, la fel ca tine, 2 picioare, 2 coaie, asta in caz ca tu ai cu unul in minus sau unul in plus, ce te impiedica sa te duci la munca? Daca te-ai obisnuit ca lumea sa iti dea bani… dezobisnuieste-te.

Din nou in fine, tanarul cersetor, aparent surdo-mut se vede pus in ipostaza de a juca o sceneta violenta, desprinsa parca din filmele ieftine cu prosti, incepand sa dea cu pumnii in spatarele scaunelor si geamurile din autobuz si luant inapoi violent biletele pe care tocmai le inmanase oamenilor.

Autobuzul se opreste in statie, cersetorul se coboara si incepe sa se “infoaie” la privirile adresate lui de catre oamenii civilizati din autobuz.

Spiritul civic imi spunea sa ii zic cateva cersetorului, nimeni nu i-a spus nimic, trebuia sa zic ceva, insa ma abtin, cred ca asa a fost mai bine.

O seara faina